Biblioteca

Scurtă prezentare:
Accademia di Romania detine una dintre cele mai mari biblioteci românesti din strainatate, având un patrimoniu de peste 35.000 de volume, la care se adauga periodicele. Profilul sau functional este, în principiu, acela al unei biblioteci de cercetare specializate în istorie, arheologie, istoria artei si literatura româna.

Catalogul electronic (partial) poate fi consultat online (link pentru accesarea catalogului).
Mai multe informatii, pot fi obtinute pe adresa biblio@accadromania.it.

Orar de functionare
Biblioteca este deschisă publicului de luni până vineri, între orele 9 - 13 și 14 - 17.
Este recomandat sa anuntati anticipat vizita Dvs.

Istoric
Istoria bibliotecii reflecta îndeaproape destinul Scoli Române/Accademia di Romania. Un prim fond de carte, format prin donatii, achizitii si schimburi, a fost organizat în toamna anului 1923 de însusi Vasile Pârvan. Cuprindea circa 2000 de volume pe teme de filologie, arheologie, istorie si arta româneasca, cu un interes special pentru Europa centru-orientala si spatiul balcanic. Gratie eforturilor lui Pârvan, alaturi de publicatiile de filologie, arheologie, istorie si arta româneasca, s-a încercat completarea bibliotecii cu cele mai importante publicatii sârbesti, bulgaresti, grecesti, maghiare si rusesti, precum si cu principalele scrieri în limbile occidentale pe aceasta tema. Aceasta orientare atât de circumscrisa a fost instituita pentru a favoriza, pe de-o parte, studiile membrilor Scolii, dar si pe cele ale cercetatorilor italieni si straini interesati de abordarea unor astfel de subiecte. Ea a fost mentinuta aproape neschimbata pâna în 1947 (sub directia lui G. G. Mateescu, Emil Panaitescu si Scarlat Lambrino).
Numeroase achizitii de carte s-au adaugat urmatori: prin testamentul sau (datat Baden-Baden, 25 mai 1927) Pârvan lasa Scolii Române de la Roma întreaga sa biblioteca, consfintind si prin acest gest legatura sa privilegiata si institutia de el fondata; în 1931 a fost destinata achizitiei de carte întreaga suma ramasa din donatia Bancii Nationale a României pentru cumpararea de mobilier pentru noul sediu al Academiei din Valle Giulia. Fondul de carte a crescut constant în perioada interbelica: de la 3000 de volume în 1930 a ajuns la 5000 de titluri (volume si reviste) la sfârsitul anului 1931, la 6000 în 1932-33, respectiv 7.000 în 1934-35, inclusiv câteva carti rare. Biblioteca a crescut cu circa 2000 de volume în 1935-36, periodicele ajungând la 246; în 1936-37 s-au adaugat alte 745 de carti. La începutul celui de-al Doilea Razboi Mondial biblioteca Scolii numara mai bine de 11.000 de volume, continuând sa se îmbogateasca chiar si în timpul razboiului: în anul academic 1941-42 a ajuns la 13.000 de volume, respectiv la 14.000 în 1947, când autoritatile comuniste de la Bucuresti hotarau închiderea Scolii.
Pâna în 1946 Scoala a mentinut o politica de achizitii de carte sustinuta, dedicând acestui scop importante resurse financiare. La aceasta se adaugau donatiile, de la Academia Româna si pâna la numeroasele edituri din România (cum ar fi Uniunea Fundatiilor Regale sau Scrisul Românesc din Craiova) care trimiteau bibliotecii cu regularitate si în mod gratuit publicatiile lor. Gratie politicii de schimburi cu anuarele Scolii (Ephemeris Dacoromana si Diplomatarium Italicum) biblioteca s-a îmbogatit cu numeroase periodice.
Organizarea bibliotecii s-a aflat initial în seama secretarului si membrilor Scolii: dintre cei din urma, au îndeplinit pe rând rolul de alumnus-bibliotecar Alexandru Busuioceanu, Virgil Vatasianu în 1931 (care a realizat si catalogul bibliotecii), Octavian Floca, Mihail Macrea si Dionisie M. Pippidi în 1932. Prezenta unui bibliotecar fix si retribuit a fost stabilita la 16 mai 1941 prin noua lege de organizare a Scolilor române de la Roma si Paris. În timpul razboiului a functionat ca bibliotecar Dinu Adamesteanu (membru al Scolii în anul 1939-41). În aceasta perioada biblioteca Scolii a fost una dintre putinele biblioteci apartinând scolilor straine din Roma care a continuat sa functioneze.
Biblioteca a avut mult de suferit de pe urma închiderii Scolii, la începutul anului 1948. Fondul sau de carte a fost, în parte, transferat la Bucuresti, desi multe carti au fost distruse.

În 1969, odata cu redeschiderea institutiei sub numele de Biblioteca Româna din Roma, au fost aduse de la Bucuresti circa 14.000 de volume. Spre deosebire de colectiile din perioada interbelica, orientate spre istorie, arheologie, istoria artei si filologie, atunci (si în anii urmatori) biblioteca a fost înzestrata cu carti si periodice din cele mai variate sectoare disciplinare (filosofie, sociologie, economie, drept, etnologie si folclor, lingvistica si filologie, matematica, fizica, chimie, geofizica, biologie, zootehnie, arte, arhitectura, muzica, teatru, literatura, istorie si arheologie). Se dorea prin aceasta prezentarea unei panorame cât mai ample asupra stiintei si culturii românesti. Autoritatile au acceptat totusi idea restituirii unei parti din fondul de carte apartinut fostei Scolii române din Roma: în 1972 s-au întors primele 500 de carti, dar procesul a continuat pâna în anii ‘90.

Dupa 1989, biblioteca si-a schimbat din nou orientarea, reîntorcându-se, pe cât posibil, la politicile de achizitii de carte din perioada interbelica. Între 2002 si 2004 au fost scoase la reforma circa 8.300 de volume, lucrari de propaganda, depasite sau apartinând unor sectoare disciplinare improprii. Gratie donatiilor primite de la institutii românesti sau facute cu titlu personal, în 1998 biblioteca a ajuns la circa 33.000 de volume (din care 2.800 provin din fondul Scolii de la Roma, aduse de la Bucuresti). Pâna în anul 2013 fondul de carte a mai crescut putin, în lipsa unor fonduri suficiente, ajungând la peste 35.000 de volume, la care se adauga periodicele. Din 2004 a început catalogarea electronica a fondului de carte.